Recunosc, a fost usor, insa....MA SIMT VINOVAT !

Buna ziua, dragii mei!

Tocmai ce m-am intors de la sala, dupa un week-end destul de neplacut, si.....spre deosebire de alte dati, imi este cam lene sa scriu, cu toate ca....imi doresc s-o fac.

Faptul ca azi, mi-e foarte lene sa scriu, devine cu atat mai deranjant, avand in vedere ca am in minte dorinta de a aborda un subiect, destul de dificil, care tine foarte mult de..."acordul fin".

Nu stiu ce o sa iasa la sfarsitul comentariului, insa.....voi incerca sa fiu cat mai coerent, cu toate ca.....imi cad mainile de lene :):)

Hai ca....va spun imediat despre ce este vorba.

Toata judecata pe care o voi asterne in randurile ce urmeaza, a inceput de la un simplu fapt, pe care l-am observat, la o tipa de pe site.

Nimeni nu-si va putea da seama de cine este vorba, pentru ca.....ce urmeaza a scrie, nu stiu decat eu si ea, asa ca......in niciun caz nu doresc sa fie perceput ca un atac la persoana.

Nici macar ea, n-o sa stie ca am scris acest comentariu, pt ca......nu-si pierde vremea cu cititul comentariilor mele de pe acest blog :)

Initial, privind pe site, pozele acelei tipe, mi-a fost imposibil sa nu observ, tonusul extrem de pozitiv pe care il avea, pur si simplu, privindu-i figura si zambetul, imi venea sa ma apuc sa dansez si sa topai de bucurie.

Nu ma intrebati de ce, in plus.....nici nebun nu sunt, insa.....dupa ce ii priveam pozele, pur si simplu eram invadat de buna dispozitie.

Chiar mi-am pus serios intrebarea, fara pic de ironie sau sarcasm, daca.....aceasta femeie este suparata vreo data.

Pur si simplu nu imi venea crede, cata veselie avea in privire, ce zambet incredibil avea, iar asta era valabil pentru toate pozele postate, destul de multe.

Si....foarte repede, am avut ocazia sa aflu si raspunsul la ceea ce m-a frapat.

Am dialogat cu ea pe site vreo 2 zile si....am invitat-o sa bem o cafea. Vroiam s-o cunosc, vroiam sa vorbesc cu ea, vroiam s-o vad cu ochii mei.

Tipa, fara fite si figuri inutile, a acceptat imediat sa ne vedem si sa bem o cafea, asa ca.....am stabilit sa ne intalnim undeva, in circa 45 de minute.

Peste 45 de minute, eram cu masina in locul stabilit, si....o asteptam.

Foarte punctuala, tipa si-a facut aparitia, si.....ce "aparitie", ca.....toti masculii care erau prin preajma, o urmareau cu privirea si....salivau :)

Ca sa fiu si mai exact, tipa avea 1,72, insa....avea si tocuri de 10 cm, care puneau perfect in valoare gleznele fine si picioarele lungi.

Mai mult, nu numai ca avea niste picioare "trasnet", insa...privind-o, pur si simplu, nu aveai cum sa-i gasesti vreun "cusur", incepand de la mainile fine cu o manichiura impecabila, pana la sanii foarte frumosi, pusi in evidenta de un decolteu detul de generos insa....nu vulgar, sau.....la mijlocelul subtire, si.....tinuta extrem de eleganta.

In plus....era si frumusica, iar zambetul ii punea perfect in valoare dantura frumoasa.

Nu este vrajeala, nu inventez nimic, ci.....pur si simplu am incercat s-o descriu pe acea tipa, cu care m-am intalnit intr-un anume loc din Bucuresti.

A urcat in masina, am facut cunostinta si.....am demarat spre o cafenea.

Inca din primele minute, dialogul a fost extrem de relaxat, vorbeam de parca ne cunosteam de multa vreme, iar....atmosfera era mai mult decat tonica.

In sfarsit, aveam langa mine, la cativa zeci de centimetri, femeia care m-a frapase pe site, cu imensa buna dispozitie care emana din pozele ei.

Este inutil sa va spun ca, abia asteptam sa aflu cum reuseste sa aiba o figura atat de "fresh", fapt care m-a facut sa ma intreb,daca.....este vreo data suparata.

Dupa ce am coborat din masina si pana am ajuns sa ne asezam la masa, din nou....este inutil sa va mai spun ca, toti masculii pe langa care am trecut, indiferent ca erau insotiti de domnite sau....erau singuri, cu totii.....unii mai "fin", altii mai din "topor".....se holbau la picioarele tipei care ma insotea.

Credeti-ma pe cuvant, am ochiul extrem de format si......vad si atunci cand las impresia ca.....nu ma uit :)

In fine, ne-am asezat la masa, am comandat si.....a inceput discutia.

Nu intru in foarte multe amanunte, discutia a durat vreo 2 ore jumatate, timp care...nu stiu cand a trecut, pt ca, m-am simtit extrem de bine si....au fost momente cand am ras cu mare pofta.

Insa, important pentru mine a fost ca.....am avut ocazia sa cunosc, "izvorul" bunei dispozitii pe care o vazusem in toate pozele ei si care m-au facut sa cred ca niciodata acea tipa nu este suparata.

Atacand subiectul, si....spunandu-i ca vreau sa-mi explice cum reuseste sa fie "fresh" tot timpul, tipa, extrem de sincer, a inceput sa-mi explice:

a) niciodata nu isi face probleme pentru persoanele din jurul ei;

b) nu se uita la televizor, nu citeste presa, n-o intereseaza absolut nimic din ceea ce se intampla in societate;

c) nu este la curent cu niciun eveniment, politic, social, samd

d) este egoista si n-o intereseaza decat sa se simta bine;

Eu, o ascultam si......in mod evident ca, aveam impresia ca braveaza. Nevenindu-mi sa cred, am pus cateva intrebari punctuale, la care am rugat-o sa-mi raspunda cu sinceritate.

Tipa mi-a zambit si m-a asigurat ca o sa-mi raspunda cat se poate de sincer.

Prima intrebare a fost:

"Ok, vrei sa spui ca nimic nu te impresioneaza. Uite, sa presupunem ca vezi langa tine o persoana cum se curenteza accidental, sau....se ineaca, mancand ceva, si.....este in pericol de a-si pierde viata. Ce faci? Nu sari sa incerci s-o ajuti?"

Tipa m-a privit extrem de senina si......mi-a raspuns zambind:

"Eu? Sa incerc s-o ajut ? De ce ? Nu m-ar interesa absolut deloc ca ar muri la 1 metru de mine, si....nici nu m-ar afecta absolut deloc. Zilnic, mor multi oameni."

Din nou, este inutil a va mai spune ca...prima impresia a fost ca braveaza, insa....privind-o fix in ochi, si....stiind perfect sa citesc ochii, am realizat ca....este extrem de sincera.

Insa, n-am renuntat si...am pus a doua intrebare:

"Ok, dar daca este vorba de un copil? Daca vezi un copil cum cade si isi rupe un picior, mai mult....mai si sangereaza. Ce faci, nu ai nicio reactie?"

In acel moment, am privit-o si mai fix in ochi, iar ceea ce am vazut, pur si simplu m-a cutremurat.

Tipa, cred ca si-a dat seama ca eram siderat, si....a pus o mica intrebare:

"Copilul, este singur sau.....cu mama lui?"

Eu, i-am spus ca...."sa spunem ca este cu mama lui, dar care.....s-a pierdut cu firea si nu stie ce sa faca. Ce faci, sari s-o ajuti?"

In acel moment, din nou am privit-o fix in ochi, si....din nou m-a cutremurat.

Raspunsul, chiar daca inca nerostit, era foarte clar.

Dar, dupa o scurta ezitare (probabil ca in acel moment eram absolut siderat, iar tipa si-a dat seama), a raspuns la intrebare:

"Mai, nu stiu, nu cred ca as face ceva. Hai sa fim seriosi, accidente se intampla in fiecare zi. Ce treaba am eu cu acel copil?"

Evident ca apreciasem sinceritatea insa.....aproape ca ma luase ameteala, nu-mi venea sa cred ce aud.

Insa, n-am renuntat si....am pus a treia intrebare:

"Ok, am inteles ca nimic din drama unor semeni, nu te afecteaza, pur si simplu ramai insensibila. Dar, te-ai gandit vreo data la cazuri grave in care un copilas este diagnosticat cu leucemie sau cancer si....are nevoie de o operatie, care costa enorm, si....pe care parintii nu si-o pot permite? Ce faci atunci, daca auzi.....nu donezi si tu macar cativa euro?"

Tipa ma privea zambind si....imi spunea ca nu sunt normal la cap, pt ca.....ce treaba are ea cu acele cazuri.

Iar ca argumentatie, a adaugat, raspicat:

"De ce sa donez eu 2-3-5 euro? Oricum, nu s-ar rezolva absolut nimic si.....nu as putea sa donez la toate cazurile, cate sunt."

Eu, la randu-mi, ii spun ca este normal sa nu poata dona la fiecare caz, din cate sunt, insa.....ea doneaza la unul dintre ele, eu donez la altul, tipul de la masa alaturata, la alt caz....tipa de la bar, la alt caz.....si....oricum, acel mic ajutor, inmultit cu mii de binevoitori, reprezinta un imens ajutor pentru o famile care isi vede copilul cum se stinge usor, usor....fara sa-l poata opera, pentru ca nu au bani.

Tipa, zambea in continuare si imi spunea ca nu sunt intreg la minte si de aceea am ajuns cu nervii la pamant, ca pun la suflet toate lucrurile care nu au legatura cu mine si ma las afectat de sentimente.

Mai mult, a mai subliniat inca o data:

"Mirceam, nu intelegi ceva extrem de simplu. Sunt foarte multe astfel de cazuri, oricum nu ai ce sa faci, asta-i viata."

Dar, tot nu imi venea a crede si....am mai pus o ultima intrebare:

"Ok, daca gandim cu totii asa de nepasator, ce ne facem daca o astfel de nenorocire, ne loveste chiar pe noi sau....pe copiii nostri? Tot asa crezi ca mai putem gandi?"

Tipa, la fel de zambitoare, imi raspunde:

"In primul rand, de ce sa ma gandesc ca mi s-ar putea intampla mie? Eu nu gandesc negativ, astfel ca....nu ma gandesc la asa ceva".

Eu....ii dau replica:

"Foarte bine, nimeni nu se gandeste sau isi doreste sa vina o nenorocire peste el, insa.....se poate intampla oricui, si.....din pacate, in majoritatea cazurilor, este nevoie de multi bani, pe care de foarte multe ori, nu ai de unde sa-i scoti"

Tipa, la fel de zambitoare, imi spune:

"Mircea, dupa cum ti-am spus, eu nu ma gandesc ca mi s-ar putea intampla asa ceva, si....in orice caz, nu as cere ajutorul nimanui. As incerca sa rezolv singura".

Eu....nu ma las, si....dau replica:

"Cum sa te descurci singura, daca trebuie sa platesti in 3 luni de zile o operatie de 100.000 de euro, si.....nu ai nici ce sa vinzi, ca sa faci rost de acei bani?"

Tipa, imi raspunde:

"Mircea, nu as cere nimanui ajutorul, ci....m-as ruga la Dumnezeu".

Eu.....ii spun:

"Crezi ca daca esti bolnav de leucemie, este suficient sa te rogi la Dumnezeu?"

Tipa, raspunde:

"Da, este suficient, M-as ruga la Dumnezeu si....sunt sigur ca m-as vindeca, fara sa am nevoie de ajutorul nimanui".

Apoi, am incheiat acel subiect, am mai facut niste glume si......am ras cu pofta.

La fel a fost si in masina, la intoarcere, buna dispozitie si mult ras.

Insa.....DACA ESTE SA FIU SINCER CU MINE, NU AM FOST DELOC CORECT CU ACEASTA FEMEIE.

De ce?

Datorita faptului ca.......in fata unei asemenea atitudini, pentru prima data in viata, m-am abtinut de la orice comentarii care sa-i dovedeasca in ce crunta eroare traieste, ci....din contra, am preferat sa ma bucur de compania ei, sa rad si sa glumesc, fara a-mi mai consuma energia.

Adica, m-am comportat exact cum gandea ea....ma simt bine, nu ma mai intereseaza nimic. :)

Insa, cand am ajuns acasa, nu ma simteam absolut deloc confortabil, gandindu-ma ca....pentru prima data in viata, in loc sa-mi spun parerea deschis si sincer, am preferat sa zambesc si sa "profit" de starea de bine pe care mi-a oferit-o acea femeie superba din punct de vedere fizic, dar a carei gandire.....reprezinta o drama, si nu pentru mine, sau....pentru voi, ci....CHIAR PENTRU EA.

Mai mult, tipa de care vorbesc, ESTE EXTREM DE INTELIGENTA (!!!) insa....nu-i pasa de nimic, in afara de a se simti bine.

M-am simtit extrem de vinovat ca, desi aveam posibilitatea, pentru prima data in viata, am ales sa tac, si.....sa "profit" de ambientul extrem de placut.

Insa, cred ca cel putin 20 de ani, mi-am batut capul cu destui oameni, mi-am consumat energia, incercand sa discut cu ei, sa le explic anumite lucruri, sa le aduc infinite argumente, iar rezultatul a fost ....ZERO.

Dupa discutia cu acea tipa, am vazut si eu pentru prima data in viata, cat de usor este sa "profiti" si sa extragi ceea ce iti face tie bine, chiar daca.....ramai absolut nepasator la o gandire ce va avea urmari grave in timp, pentru acea persoana.

Dar, dupa cum va spuneam, cand am ajuns acasa, nu m-am simtit deloc confortabil, chiar daca.....nici prin cap nu-mi trece sa-i spun vreo data, deschis parerea mea.

Nu mai am forta, si....de prea multe ori in viata, rezultatul a fost ZERO.

Insa, tot dupa acea discutie cu tipa de care am facut vorbire, un lucru stiu clar:

Daca asta-i pretul pe care trebuie sa-l platesc ca sa fiu vesnic binedispus, vesel si "fresh"........niciodata n-am sa-l platesc, preferand sa am figura, cum se intampla de multe ori, ingandurata, suparata, sau....trista. :)